Multumesc!

Posted: 02/01/2013 in [;x]

Nu stiu daca exista vreodata o limita, cand dorim sa ne exprimam recunostinta sau nemultumirea. Uneori, uitam sa multumim, alteori , ne simtim neputinciosi, ca nu putem face mai mult. Oare acel simplu ” multumesc ” e capabil sa reflecte tot ceea ce vrem noi sa transmitem ? Sau, mai bine zis, ne putem limita doar la un simplu cuvant pentru a ne oferi intregul “set” de sentimente ?

Totusi, poti multumi pentru un zambet ? Sau pentru o privire gingasa si un salut , putem oare sa aruncam un cuvant” multumesc ” ? Ce facem cand ne dorim sa conturam tot ceea ce simtim ? Cand stim ca de fapt persoana aceea merita cu mult mai mult ? Si ce am putea sa-i oferim , cand el/ea ne-a umplut inima de fericire , ochii de speranta si buzele de fiori ?

Cum as putea sa spun doar un simplu “multumesc ” persoanei care mi-a schimbat modul de a privi viata, care a facut din fiecare zi o noua provocare la care imi ofera permanent solutii si care … orice ar fi , nu ma lasa singura? Cum sa-i arunc un singur cuvant, cand ar merita o recunostinta vesnica si intreg sufletul meu “bandajat” si in recuperare ?

Gresim zilnic , pentru ca nu multumim. Nu oferim apreciere, ne ferim sa facem gesturi mici, dar cu o valoare deosebita. Suntem prea orgoliosi ca sa ne mai amintim de cei care au facut parte din viata noastra si ne-au lasat un zambet, o amintire sau o incurajare. Permanent ne plangem ca suntem singuri si ca lumea e rea. Dar noi, prin ignoranta noastra, o facem mai buna? Prin simplul fapt ca nu spunem ” multumesc ” la timp, oare nu starnim o oarecare suferinta celui care ne-a ajutat ? Nu-i acesta un semn ca nu-l pretuim ? Ne macina orgoliul asta prostesc si dorinta de a iesi permanent in fata, puternici , “stralucitori” . De fapt, de cele mai multe ori suntem slabi, lipsiti de suflet si saraci in interior. Pentru ca alegem ‘calea usoara’ , care pana la urma se ‘razbuna” si ne aduce fata in fata cu situatii grele.

Nici eu ,poate, n-am reusit sa multumesc la timp, acelor persoane care mi-au “strabatut ” viata. Multumesc celor care m-au ranit si m-au dezamagit, caci am invatat ca increderea nu se daruieste/cere , ci se castiga ; multumesc celor care mi-au intors spatele, deoarece atunci am realizat cat de importanta e familia ; multumesc celor care m-au etichetat, pentru ca ambitia de a demonstra ca sunt altfel, m-a ajutat sa-mi indeplinesc idealuri ; multumesc celor care mi-au dat ocazia sa-i iubesc ( in nestire , putin sau ..inconstient ) , suferinta m-a intarit si m-a construit asa cum sunt astazi ; multumesc celor care m-au iubit si iertare-mi cer pentru incapacitatea mea de a iubi. Caci eu iubesc putin , foarte putin si intens.

Multumesc tuturor celor care,la un moment dat m-au invatat ceva, mi-au daruit fiori, m-au criticat sau m-au ambitionat.

Si-ti multumesc tie,strainule, pentru ca existi si ma faci sa realizez ca, totusi, pot sa nu spun nimic si totusi sa multumesc prin suflet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s